manie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă mania.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
manie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ manie manii
Articulat mania maniile
Genitiv-Dativ maniei maniilor
Vocativ ' '
  1. stare patologică caracterizată prin diverse tulburări mintale (exaltare euforică, instabilitate, incoerență de idei și de activitate motrice).
  2. tulburare a spiritului, manifestată prin prezența unei idei fixe.
  3. obișnuință exagerată și obsedantă; purtare ciudată.


Traduceri