mantie

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din slavă mantija.

Pronunție

  • AFI: /'man.ti.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
mantie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mantie mantii
Articulat mantia mantiile
Genitiv-Dativ mantiei mantiilor
Vocativ ' '
  1. haină lungă și largă, care se poartă peste alte haine.
  2. haină de postav, lungă și largă, purtată de călugări.


Traduceri