marșa

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză marche, germană Marsch.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
marșa
Infinitiv a marșa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
marșez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să marșeze
Participiu marșat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (franțuzism) a cădea de acord, a consimți; a se lăsa antrenat într-o acțiune.
  2. (v.intranz.) a se lăsa corupt.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe