marcator

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a marca + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /mar.ka'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
marcator
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marcator marcatoare
Articulat marcatorul marcatoarele
Genitiv-Dativ marcatorului marcatoarelor
Vocativ marcatorule marcatoarelor
  1. unealtă agricolă folosită pentru a marca rândurile și locul cuiburilor în care se va pune sămânța sau răsadul.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
marcator
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marcator marcatori
Articulat marcatorul marcatorii
Genitiv-Dativ marcatorului marcatorilor
Vocativ marcatorule marcatorilor
  1. persoană care lucrează la marcarea unor produse (industriale).
  2. (sport) persoană care marchează puncte sau goluri pentru echipa sa.


Traduceri

Referințe