margine

De la Wikționar, dicționarul liber
Wikipedia
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
margine

română

Etimologie

Din latină margo, marginis.

Pronunție

  • AFI: /'mar.ʤi.ne/


Substantiv


Declinarea substantivului
margine
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ margine margini
Articulat marginea marginile
Genitiv-Dativ marginii marginilor
Vocativ margine marginilor
  1. loc unde se termină o suprafață; extremitate, capăt al unei suprafețe.
  2. (spec.) hotar, frontieră.
  3. (spec.) periferie.
  4. (spec.) mal, țărm.
  5. circumferință a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termină o groapă sau un recipient.
  6. (fig.) limită până la care se poate admite sau concepe ceva.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe