matcă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară матка (matka), sârbocroată matka.

Pronunție

  • AFI: /'mat.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
matcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ matcă mătci
Articulat matca mătcile
Genitiv-Dativ mătcii mătcilor
Vocativ matcă mătcilor

I.

  1. albie (minoră) a unei ape curgătoare; pat, făgaș, vad, albie.
  2. (rar) izvor al unei ape curgătoare.
  3. (fig.) origine, obârșie, început, izvor; (spec.) loc de naștere; familie, neam din care se trage cineva.
  4. parte a năvodului în care se strâng peștii când năvodul este tras din apă; matiță.

II.

  1. albină femelă mai mare decât albinele lucrătoare, care depune ouă; regină, mamă.
  2. (reg.) stup de cel puțin un an, care a roit o dată sau de mai multe ori; roi.

III.

  1. parte din foile unui chitanțier, bonier, dosar etc. care rămâne după ce s-au rupt părțile (sau foile) detașabile; cotor.

Expresii

  • A reveni la (sau a reintra în) matcă = a reveni la starea obișnuită a lucrurilor, a-și relua cursul normal
  • A readuce (pe cineva) la matcă = a readuce (pe cineva) la calea cea bună
  • Ca un roi fără matcă = dezorientat, zăpăcit, bezmetic


Traduceri

Anagrame

Referințe