matrice
română
Etimologie
Din latină matrix ~cis.
Pronunție
- AFI: /ma'tri.ʧe/
Substantiv
| Declinarea substantivului matrice | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | matrice | matrice |
| Articulat | matricea | matricele |
| Genitiv-Dativ | matricei | matricelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (matematică) sistem de numere grupate într-un tablou dreptunghiular care are un anumit număr de coloane, linii sau rânduri.
- (logică) tabel reprezentând valoarea de adevăr a unui enunț pe baza valorii de adevăr a elementelor sale componente.
- (anatomie) cavitate internă a aparatului genital feminin în care se dezvoltă embrionul; mitră; uter.
- (biologie) partea fundamentală, nediferențiată a citoplasmei, a cromozomilor etc.
Traduceri
Traduceri