matricula

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză matriculer.

Pronunție

  • AFI: /ma.tri.ku'la/


Verb


Conjugarea verbului
matricula
Infinitiv a matricula
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
matriculez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să matriculeze
Participiu matriculat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a înmatricula.
  2. (v.tranz.) a aplica un semn caracteristic pe ceva.


Traduceri

Anagrame

Referințe