meșteri

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din meșter.

Pronunție

  • AFI: /meʃ.te'ri/


Verb


Conjugarea verbului
meșteri
Infinitiv a meșteri
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
meșteresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să meșterească
Participiu meșterit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a executa, a face, a lucra; a prelucra.
  2. (v.tranz. și intranz.) a lucra, a munci (cu pricepere) pentru a realiza ceva.
  3. (v.tranz.) a pune la punct, a potrivi, a aranja, a repara, a meșteșugi.


Traduceri

Anagrame

Referințe