medicină

Medicină

română

Etimologie

Din lat. medicīna ("arta vindecării"), forma feminină lui medicinus ("aparținând fizicii sau chirurgiei") < medicus ("un medic, un chirurg") < medeor ("(eu) vindec"). Cf. it. medicina, fr. médecine.

Pronunție

• AFI: /me.di'ʧi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului medicină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	medicină	medicine/medicini
Articulat	medicina	medicinele/medicinile
Dativ-Genitiv	medicinei/medicinii	medicinelor/medicinilor
Vocativ	-	-

1. știință care are ca obiect păstrarea și restabilirea sănătății și care studiază în acest scop procesele fizice, chimice și biologice ale vieții, structurile și funcțiile organismului, cauzele și mecanismele de producere a bolilor, precum și mijloacele de diagnosticare, tratare și prevenire a lor.
2. facultate în care se studiază medicina.
3. (înv. și reg.) medicament.

Sinonime

• 3: doctorie, leac, medicament, medicație, remediu, tratament

Cuvinte derivate

• medic, medică
• medica
• medical
• medicament
• medicamenta
• medicamentare
• medicamentat
• medicare
• medicat
• medicație
• medicinal
• medicinist

Cuvinte compuse

• medicină infantilă
• medicină internă
• medicină judiciară sau medicină legală
• medicină preventivă
• medicină veterinară

Cuvinte apropiate

• chirurg
• doctor, doctoriță
• medic, medică
• soră
• spital

Traduceri

știință care studiază mijloacele de prevenire și tratare a bolilor

afrikaans: geneeskunde (Afrikaans) albaneză: mjekësia (Shqip) arabă: الطب (العربية) (aʈ-ʈíbb) m. armeană: բժշկություն (Հայերեն) (bžškut῾yun) asturiană: medicina (Asturianu) f. bască: medikuntza (Euskara) bosniacă: medicina (Bosanski) bretonă: medisinerezh (Brezhoneg) m. bulgară: медицина (Български) (meditsina) f. catalană: medicina (Català) f. cehă: lékařství (Česky) n. chineză: 醫學 (中文), 医学 (中文) (yīxué), 方剂学 (中文) (fāngjìxué) coreeană: 의학 (한국어) croată: medicina (Hrvatski) f. daneză: medicin (Dansk) c. ebraică: רפואה (עברית) (refuʾā) f. engleză: medicine (English) esperanto: medicino (Esperanto) estoniană: meditsiin (Eesti) faroeză: læknafrøði (Føroyskt) finlandeză: lääketiede (Suomi) franceză: médecine (Français) f. friulană: midisine (Furlan) friziană: genêskunde (Frysk) galiciană: medicina (Galego) f. germană: Medizin (Deutsch) f. greacă: ιατρική (Ελληνικά) (iatrikí) f. hindi: दवाई (हिन्दी) (davāī) indoneziană: kedokteran (Bahasa Indonesia), obat-obatan (Bahasa Indonesia) interlingua: medicina (Interlingua) irlandeză: leigheas (Gaeilge) islandeză: læknisfræði (Íslenska) f.

italiană: medicina (Italiano) f., clinica (Italiano) f. japoneză: 医学 (日本語) (いがく, igaku) latină: medicina (Latina) f. letonă: medicīna (Latviešu) f. lituaniană: medicina (Lietuvių) f. macedoneană: медицина (Македонски) (medicína) f. maghiară: orvostudomány (Magyar)), orvostan (Magyar) malteză: mediċina (Malti) napolitană: mericina (Nnapulitano) f. norvegiană: medisin (‪Norsk (bokmål)‬) m. neerlandeză: geneeskunde (Nederlands) f., artsenij (Nederlands) f., medicijnen (Nederlands) pl. occitană: medecina (Occitan) f. papamiento: medisina (Papiamentu) persană: پزشکی (فارسی) (pezeški) poloneză: medycyna (Polski) f. portugheză: medicina (Português) f. rusă: медицина (Русский) (medicína) f. sârbă: медицина (Српски / Srpski) (medicina) f. scoțiană: eòlas-leigheas (Scots) m. siciliană: midicina (Sicilianu) f. slovacă: medicína (Slovenčina) f. slovenă: medicina (Slovenščina) f. spaniolă: medicina (Español) f. suedeză: medicin (Svenska) c., läkekonst (Svenska) c., läkarvetenskap (Svenska) c. swahili: dawa (Kiswahili) telugu: వైద్యం (తెలుగు) (vaidyam) thailandeză: แพทยศาสตร์ (ไทย) (phaetthayasat) turcă: ilaç (Türkçe), deva (Türkçe) ucraineană: медицина (Українська) (medycýna) f. vietnameză: y học (Tiếng Việt)

Referințe

• DEX online