melița

română

Etimologie

Din meliță.

Pronunție

• AFI: /me.li'ʦa/

Verb

Conjugarea verbului melița
Infinitiv	a melița
Indicativ prezent pers. 1 sg.	meliț
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să melițe
Participiu	melițat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a zdrobi (cu melița) și a curăța cânepa și inul de părțile lemnoase, pentru a alege fuiorul sau pentru a se obține câlții de meliță.
2. (v.tranz.) (fig.) a bate strașnic pe cineva.
3. (v.intranz.) (fig.) a trăncăni, a flecări.

Cuvinte derivate

• melițare
• melițat

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• etilam

Referințe

• DEX '98 via DEX online