memento

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză mémento.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
memento
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ memento mementouri
Articulat mementoul mementourile
Genitiv-Dativ mementoului mementourilor
Vocativ mementoule mementourilor
  1. semn distinctiv, însemnare, notă care reamintește ceva; (p.ext.) aducere-aminte.
  2. mic carnet de buzunar în care se fac însemnări pentru a reaminti o dată, un nume, o problemă etc.
  3. carte, de obicei de format mic, care rezumă esențialul, prin tabele, formule etc., dintr-una sau din mai multe discipline, științe; memorator.
  4. listă a spectacolelor și conferințelor, publicată în presa cotidiană.


Traduceri

Referințe