mentă

Mentă

română

Variante

• mintă

Etimologie

Din lat. mentha < gr. μίνθη (minthē).

Pronunție

• AFI: /'men.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului mentă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mentă	invariabil
Articulat	menta	invariabil
Dativ-Genitiv	mentei	invariabil
Vocativ	'	'

1. (Mentha) numele mai multor plante erbacee (medicinale) din familia labiatelor, cu frunze dințate și cu flori puternic mirositoare.

Sinonime

• izmă
• Mentha silvestris; izmă, (reg.) voieștniță

Cuvinte derivate

• mentol

Cuvinte compuse

• bomboană de mentă sau pastilă de mentă
• menta broaștei
• mentă creață

Cuvinte apropiate

• piperment

Traduceri

plantă; floare

arabă: نعناع (العربية) bosniacă: metvica (Bosanski) f. bretonă: bent (Brezhoneg), vent (Brezhoneg), bentoù (Brezhoneg) bulgară: мента (Български) (menta) f. catalană: menta (Català) f. cehă: máta (Česky) f. chineză: 薄荷 (中文) (bòhe) croată: metvica (Hrvatski) f. daneză: mynte (Dansk) c. ebraică: נענע (עברית) engleză: mint (English) esperanto: mento (Esperanto) finlandeză: minttu (Suomi) franceză: menthe (Français) f. galiciană: menta (Galego) f. georgiană: პიტნა (ქართული) germană: Minze (Deutsch) f. greacă: μέντα (Ελληνικά) (ménta) f. islandeză: minta (Íslenska)

italiană: menta (Italiano) f. japoneză: ミント (日本語) latină: mentha (Latina) f. lituaniană: mėta (Lietuvių) f. macedoneană: нане (Македонски) (nane) f. maghiară: menta (Magyar) norvegiană: mynte (‪Norsk (bokmål)‬) neerlandeză: munt (Nederlands) m. persană: نعناع (فارسی) (na,nā,) poloneză: mięta (Polski) f. portugheză: menta (Português) f., hortelã (Português) f. rusă: мята (Русский) (mjáta) f. sârbă: нана (Српски / Srpski) (nana) f. slovenă: meta (Slovenščina) f. spaniolă: hierbabuena (Español) f., menta (Español) f. suedeză: mynta (Svenska) c. telugu: పుదీనా (తెలుగు) (pudeenaa) turcă: nane (Türkçe) ucraineană: м'ята (Українська) (m'jata) f.

Referințe

• DEX online