merinde

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină merenda.

Pronunție

  • AFI: /me'rin.de/


Substantiv


Declinarea substantivului
merinde
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ merinde merinde
Articulat merindea merindele
Genitiv-Dativ merindei merindelor
Vocativ ' '
  1. hrană rece luată la lucru sau la drum.


Traduceri