merito

italiană

(italiano)

Variante

• (poetic) merto

Etimologie

Din latină merĭtum.

Pronunție

• AFI: /'mɛrito/

Substantiv

merito m., meriti pl.

1. merit, valoare, virtute

   Ha il merito di essere sincero.

Sinonime

• valore, pregio

Cuvinte apropiate

• meritamente
• meritare
• meritevole
• meritocrazia
• meritorio

Locuțiuni

• in merito a

Referințe

• Treccani.it

Etimologie

Derivat regresiv din meritare.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru meritare.