mesteacăn
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. mastichinus.
Pronunție
- AFI: /mes'te̯a.kən/
Substantiv
| Declinarea substantivului mesteacăn |
||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mesteacăn | mesteceni |
| Articulat | mesteacănul | mestecenii |
| Dativ-Genitiv | mesteacănului | mestecenilor |
| Vocativ | mesteacănule, mesteacăne | mestecenilor |
- (Betula verrucosa) arbore cu scoarța albă, cu lemnul alb, gălbui sau roșiatic, cu frunze verzi-cenușii și cu flori grupate în amenți.
- lemnul mesteacănului.
- nuia de pedeapsă.
Sinonime
- (livr.) betulă
Cuvinte compuse
Traduceri
arbore
