mesteacăn

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
mesteacăn
Un mesteacăn

română

Etimologie

Din latină mastichinus < greacă μαστίχινος (mastíchinos), datorat sevei sale dulcege, care a fost comparată cu masticul, din greacă μαστίχη (mastíchi).

Dificultatea trecerii -ci- > --, care s-a explicat printr-o analogie cu cearcăn și leagăn, dispare dacă se pornește de la un *mestecen, după al cărui pluralul mesteceni, s-a reconstituit singularul actual, prin analogie cu seamăn, semeni, țeapăn, țepeni etc.

Pronunție

  • AFI: /mes'te̯a.kən/


Substantiv


Declinarea substantivului
mesteacăn
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mesteacăn mesteceni
Articulat mesteacănul mestecenii
Dativ-Genitiv mesteacănului mestecenilor
Vocativ mesteacănule, mesteacăne mestecenilor
  1. (bot.) (Betula) arbore cu scoarța albă, cu lemnul alb, gălbui sau roșiatic, cu frunze verzi-cenușii și cu flori grupate în amenți.
  2. (p.ext.) lemnul acestui arbore.
  3. (spec.) nuia de pedeapsă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Vezi și


Traduceri

Referințe