metal
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză métal.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului metal |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | metal | metale |
| Articulat | metalul | metalele |
| Dativ-Genitiv | metalului | metalelor |
| Vocativ | ' | ' |
- element chimic cu luciu specific, caracterizat prin conductibilitate termică şi electrică, opacitate, ductibilitate şi maleabilitate.
Traduceri
Traduceri
