metalimbă
română
Etimologie
Din meta- + limbă (după franceză métalangue).
Pronunție
- AFI: /me.ta'lim.bə/
Substantiv
| Declinarea substantivului metalimbă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | metalimbă | metalimbi |
| Articulat | metalimba | metalimbile |
| Genitiv-Dativ | metalimbii | metalimbilor |
| Vocativ | metalimbă | metalimbilor |
- totalitatea enunțurilor despre o anumită limbă (naturală sau formalizată) supusă analizei; metalimbaj.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online