miercuri
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din lat. martis.
Pronunţie
- AFI: /'mjer.kurʲ/
Substantiv
| Declinarea substantivului miercuri |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | miercuri | miercuri |
| Articulat | miercurea | miercurile |
| Dativ-Genitiv | lui miercuri | miercurilor |
| Vocativ | - | - |
- a treia zi a săptămânii.
- Zilele săptămânii: miercuri
Antonime
Traduceri
Traduceri
|
|

