milan

Vezi și : Milan, Milán, Milàn

Un milan

română

Etimologie

Din franceză milan < latină milanus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului milan
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	milan	milani
Articulat	milanul	milanii
Dativ-Genitiv	milanului	milanilor
Vocativ	'	'

1. (Elaninae, din famila Accipitridae) pasăre răpitoare de zi din regiunile calde și temperate, cu coada ca a rândunicii, care vânează insecte din zbor.

Vezi și

• erete
• gaie

Traduceri

pasăre

armeană: ուրուր (Հայերեն) (urur) bască: miru (euskara) catalană: milà (català) f. cehă: luňák (česky) m. chineză: 鳶 (中文), 鸢 (中文) (yuān) daneză: glente (dansk) engleză: kite (English) esperanto: milvo (Esperanto) finlandeză: haukka (suomi), liitohaukka (suomi) franceză: milan (français) m. friziană: glee (Frysk) galiciană: millafre (galego) galeză: céeli bi (Cymraeg) germană: Milan (Deutsch) m. greacă: τσίφτης (Ελληνικά) (tsíftis) m.

italiană: nibbio (italiano) m. japoneză: 鳶 (日本語) (とび, tobi) letonă: klija (latviešu) f. lituaniană: peslys (lietuvių) m. macedoneană: луња (македонски) (lúnja) f. maghiară: kánya (magyar) neerlandeză: wouw (Nederlands) occitană: milan (occitan) m. persană: زغن (فارسی) (zaqan) poloneză: kania (polski) portugheză: milhafre (português) m. rusă: коршун (русский) (kóršun) m. spaniolă: milano (español) m., aguililla (español) f. suedeză: glada (svenska) c. turcă: çaylak (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

franceză

(français)

Etimologie

Din provensala veche milan, care provine din latină populară *milanus < milvinus < milvus.

Pronunție

• AFI: /mi.lɑ̃/

Substantiv

milan m., milans pl.

1. milan

Cuvinte compuse

• milan à plastron
• milan noir
• milan royal
• milan sacré
• milan siffleur

Referințe

• Wiktionnaire

---

occitană

(occitan)

Etimologie

Probabil din latină populară *milanus < milvinus < milvus.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

milan m.

1. milan