mină

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză mine.

Pronunție

  • AFI: /'mi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mină mine
Articulat mina minele
Dativ-Genitiv minei minelor
Vocativ ' '
  1. loc subteran cu zăcăminte de substanțe minerale utile; complex de lucrări, de instalații în subteran și la suprafață, destinate exploatării, cu ajutorul puțurilor și galeriilor, a unui zăcământ de substanțe minerale utile.
  2. armă explozivă care se așază pe pământ sau în pământ, în apă etc. și care explodează la atingere sau la comandă.
  3. bucată subțire cilindrică sau prismatică de grafit sau din alt material, folosită la confecționarea creioanelor.
  4. veche monedă grecească de aur sau de argint, a cărei valoare era egală cu o sută de drahme.
  5. expresie a feței; fizionomie, chip, înfățișare.


Traduceri