minți
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului minți |
|
| Infinitiv | a minți |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mint, minț |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să mintă, mință |
| Participiu | mințit |
| Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a face afirmații care denaturează în mod intenționat adevărul, a spune minciuni.
- Nu mai minți atâta!
- (v.tranz.) a induce în eroare pe cineva.
- Te rog să nu mă minți!
- (spec.) a înșela în dragoste pe cineva.
- I-a mințit cu vorbe frumoase.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Paronime
Expresii
- (fam.) Minte de stinge (sau de stă soarele-n loc, de-ți stă ceasul, de-ngheață apele) = se spune despre un om foarte mincinos
- A-și minți foamea = a-și potoli temporar foamea cu mâncare puțină
- A minți (pe cineva) de la obraz = a minți (pe cineva) cu nerușinare, fără a încerca să pară măcar convingător
Traduceri
a spune minciuni
|
|