mina
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. miner. Cf. it. minare.
Pronunție
- AFI: /mi'na/
Verb
| Conjugarea verbului mina |
|
| Infinitiv | a mina |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
minez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să mineze |
| Participiu | minat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a așeza, a pune explozibile, mine pe uscat sau în apă; a depune o încărcătură de exploziv într-o clădire, la un pod etc. în scopul aruncării lor în aer.
- (despre ape) a săpa, a roade un teren.
- (fig.) a slăbi, a distruge (cu încetul).
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a pune mine sau explozive pentru a arunca în aer
|
|
Referințe
Etimologie
Derivat regresiv din mină.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
- forma de singular articulat pentru mină.
catalană
(Català)
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
mina f., mines pl.
Cuvinte derivate
cehă
(Česky)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /mɪna/
Substantiv
mina f., miny pl.
- (armă explosivă) mină
- Ottawská úmluva z roku 1997 zakazuje používat nášlapné miny.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
estoniană
(Eesti)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Pronume
mina
Cuvinte apropiate
italiană
(Italiano)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /'mina/
Substantiv
mina f., mine pl.
Cuvinte derivate
poloneză
(Polski)
Etimologie
Din fr. mine < lat. târzie mina.
Pronunție
- AFI: /ˈmʲĩna/
Substantiv
mina f., miny pl.
- (armă explosivă) mină
- Sierżant zboczył z drogi i wszedł na minę.
Cuvinte derivate
Etimologie
Substantiv
mina f., miny pl.
- mină, fizionomie
- Czemu masz taką strapioną minę?
Cuvinte derivate
portugheză
Etimologie
Din fr. mine < lat. târzie mina.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
mina f., minas pl.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
slovenă
Etimologie
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
mina f.
- (armă explosivă) mină
spaniolă
(Español)
Etimologie
Din fr. mine < lat. târzie mina.
Pronunție
- AFI: /ˈmi.na/
Substantiv
mina f., minas pl.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Etimologie
Et.nec. Poate din dialectul napolitan miniera ("prostituată").
Substantiv
mina f., minas pl.
- (argou, Chile, Argentina) fată sau femeie
- (argou, Argentina) prostituată, târfă
suedeză
(Svenska)
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈmiː.na/
Substantiv
| Declinarea substantivului mina |
||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | mina | minan | minor | minorna |
| Genitiv | minas | minans | minors | minornas |
Sinonime
- 2: gruva
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Categorii:
- Română
- Verbe în română
- Pronunții lipsă în română
- Flexiuni ale substantivelor în română
- Catalană
- Pronunții lipsă în catalană
- Substantive în catalană
- Cehă
- Substantive în cehă
- Arme în cehă
- Estoniană
- Etimologii lipsă în estoniană
- Pronunții lipsă în estoniană
- Pronume în estoniană
- Italiană
- Substantive în italiană
- Arme în italiană
- Poloneză
- Substantive în poloneză
- Arme în poloneză
- Portugheză
- Pronunții lipsă în portugheză
- Substantive în portugheză
- Arme în portugheză
- Slovenă
- Pronunții lipsă în slovenă
- Substantive în slovenă
- Arme în slovenă
- Spaniolă
- Substantive în spaniolă
- Arme în spaniolă
- Suedeză
- Substantive în suedeză
- Arme în suedeză