mineral

română

Etimologie

Din fr. minéral, lat. mineralis

Pronunție

• AFI: /mi.ne'ral/

Substantiv

Declinarea substantivului mineral
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mineral	minerale
Articulat	mineralul	mineralele
Dativ-Genitiv	mineralului	mineralelor
Vocativ	-	-

1. corp solid, cu o anumită compoziție chimică, care se găsește în natură în stare cristalină sau amorfă, în componența rocilor și a minereurilor.

• Tipuri de minerale:

• cristalizate
• amorfe.

• Exemple:

• cuarț

Traduceri

Traduceri

cehă: minerál (Česky) m. engleză: mineral (English) finlandeză: mineraali (Suomi) franceză: minéral (Français) m. italiană: minerale (Italiano) m.

japoneză: 鉱物 (日本語) (こうぶつ (日本語), kōbutsu) norvegiană: mineral (‪Norsk (bokmål)‬) m. neerlandeză: delfstof (Nederlands), mineraal (Nederlands) n. spaniolă: mineral m (Español) suedeză: mineral (Svenska)

Adjectiv

Declinarea adjectivului mineral
	Singular	Plural
Masculin	mineral	minerali
Feminin	minerală	minerale
Neutru	mineral	minerale

1. care conține minerale (1), care ține de minerale, privitor la minerale, de natura mineralelor.

Sinonime

• anorganic.

Antonime

• organic, viu.

Cuvinte compuse

• combustibil mineral

Expresii

• Apă minerală sau ape (ori izvoare) minerale = apă care conține în soluție săruri, gaze sau substanțe radioactive și care îi conferă proprietăți terapeutice
• Ulei mineral = ulei obținut prin distilarea țițeiului.

Referințe

• DEX online

Vezi și

• minerale
• mină, mine