minimum

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină, franceză minimum.

Pronunție

  • AFI: /ˈmi.ni.mum/


Substantiv


Declinarea substantivului
minimum
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ minimum minimumuri
Articulat minimumul minimumurile
Genitiv-Dativ minimumului minimumurilor
Vocativ minimumule minimumurilor
  1. punct, limită, fază reprezentând extrema inferioară.
  2. cea mai mică cantitate, valoare, intensitate; minim.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adverb

  1. în cantitatea, timpul, spațiul minim; cel puțin..., pe puțin...; măcar.


Traduceri

Referințe