minotaur

Minotaurul ucis de Teseu

română

Etimologie

Din fr. minotaure < lat. Mīnōtaurus. Cf. it. minotauro, germ. Minotaurus.

Pronunție

• AFI: /mi.no'ta.ur/

Substantiv

Declinarea substantivului minotaur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	minotaur	minotauri
Articulat	minotaurul	minotaurii
Dativ-Genitiv	minotaurului	minotaurilor
Vocativ	minotaurule	minotaurilor

1. monstru mitologic, înfățișat cu cap de taur și trup de om.

Cuvinte derivate

• taur

Traduceri

ființă fabuloasă imaginată cu cap de om și trup de taur

engleză: minotaur (English) finlandeză: minotauri (Suomi) franceză: minotaure (Français) germană: Minotauros (Deutsch) greacă: Μινώταυρος (minótavros) (Ελληνικά) m.

italiană: minotauro (Italiano) m. japoneză: ミノタウロス (minotaurosu) (日本語) neerlandeză: minotaurus (Nederlands) poloneză: minotaur (Polski) suedeză: Minotaur (Svenska)

Referințe

• DEX online

---

engleză

(English)

Etimologie

Din lat. Mīnōtaurus < limba greacă.

Pronunție

• AFI: /ˈmɪnəˌtɔr/

Substantiv

minotaur, pl. minotaurs

1. minotaur

Cuvinte apropiate

• centaur
• faun
• satyr

Referințe

• Dictionary.com

---

poloneză

(Polski)

Etimologie

Din lat. Mīnōtaurus < limba greacă.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

minotaur

1. minotaur