minuna
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din minune.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
| Conjugarea verbului (se) minuna |
|
| Infinitiv | a (se) minuna |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) minunez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) minuneze |
| Participiu | minunat |
| Conjugare | I |
- (v.refl. și tranz.) a rămâne sau a face pe cineva să rămână uluit, uimit, surprins.
- Se minunează de ce aude.
- (v.refl.) a-și manifesta mirarea, admirația, surpriza; a se mira mult.
Sinonime
- 1: se cruci, se uimi, se ului, (pop.) se încruci, (reg.) se ugni, (Transilv. și Ban.) se pocozi, (înv.) se ciudi, se divi
- 2: se mira, se uimi; extazia
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a uimi; a mira
|
|
a rămâne profund impresionat
|