miomer

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză myomère.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
miomer
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miomer miomere
Articulat miomerul miomerele
Genitiv-Dativ miomerului miomerelor
Vocativ miomerule miomerelor
  1. (zool.) segment al benzilor musculare longitudinale la acraniate și la pești, care înlesnește înotul.


Traduceri

Referințe