mir
 Vezi și : mir., miř, mír, mìr, miR, Mir, MIR
|
|
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
română
Etimologie
Din slavă (veche) mirŭ („lume”).
Pronunție
- AFI: /mir/
Substantiv
| Declinarea substantivului mir | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mir | miruri |
| Articulat | mirul | mirurile |
| Genitiv-Dativ | mirului | mirurilor |
| Vocativ | mirule | mirurilor |
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din slavă (veche) miro.
Substantiv
| Declinarea substantivului mir | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mir | miruri |
| Articulat | mirul | mirurile |
| Genitiv-Dativ | mirului | mirurilor |
| Vocativ | mirule | mirurilor |
- untdelemn parfumat și sfințit, întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină.
Expresii
- A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = a) a lovi (pe cineva) în frunte (mortal); b) a distruge, a nimici
- A-i lua (cuiva) mirul = a omorî
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din mira.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru mira.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru mira.
Referințe
- DEX '98 via DEX online