mira

Vezi și : miră

română

Etimologie

Din fr. mirer.

Pronunție

• AFI: /mi'ra/

Verb

Conjugarea verbului se mira
Infinitiv	a se mira
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mă mirez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să se mireze
Participiu	mirat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (franțuzism înv.) a se privi în sau ca într-o oglindă.

Sinonime

• se oglindi, se reflecta

Cuvinte derivate

• mirază

Cuvinte apropiate

• oglindă

Traduceri

a se oglindi

Vedeți traduceri pentru a se oglindi.

Etimologie

Din lat. mirāre, formă vulgară în loc de mirāri.

Pronunție

• AFI: /mi'ra/

Verb

Conjugarea verbului (se) mira
Infinitiv	a (se) mira
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) mir
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) mire
Participiu	mirat
Conjugare	I

1. (v.refl. și tranz.) a fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri.

   Mă mir ce-mi spui; să nu te miri dacă...

2. (v.refl.) a-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația.
3. (v.refl.) a nu-și da seama, a se întreba.

Sinonime

• 1-2: (se) nedumeri, (înv.) (se) ciudi, (se) divi, (se) scăndălisi
• 3: se întreba

Cuvinte derivate

• mirabil
• mirabilis
• mirabilit
• mirac
• miracol, miracul
• mirador
• miraculos
• miraj, miragiu
• miralnic
• mirare
• mirat
• miraz, miras
• mirăzenie

Cuvinte apropiate

• admira
• admirație

Paronime

• mir
• mire
• mirui

Expresii

• (refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent)
• Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată
• Te miri unde = cine știe unde, undeva
• Te miri cum = nu se știe cum, fără voie
• Mă miram eu să nu... = eram sigur că...
• Mă miram eu să... = eram sigur că nu...
• Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să...

Traduceri

a uimi; a mira

bulgară: поразявам (Български) (porazjavam), слисвам (Български) (slisvam), изумявам (Български) (izumjavam) cehă: ohromit (Česky) daneză: forbløffe (Dansk) engleză: astound (English), amaze (English), astonish (English) esperanto: mirigi (Esperanto) estoniană: üllatama (Eesti) finlandeză: hämmästyttää (Suomi), ällistää (Suomi) franceză: étonner (Français) galiciană: abraiar (Galego), asombrar (Galego), pasmar (Galego) germană: verwundern (Deutsch)

greacă: εκπλήσσω (Ελληνικά) (ekplísso), καταπλήσσω (Ελληνικά) (kataplísso) italiană: stupire (Italiano), sorprendere (Italiano), meravigliare (Italiano) lituaniană: nustebinti (Lietuvių) maghiară: megdöbbent (Magyar) neerlandeză: verwonderen (Nederlands), verbazen (Nederlands) poloneză: zadziwiać (Polski), zadziwić (Polski) portugheză: assombrar (Português), pasmar (Português), assustar (Português) rusă: изумлять (Русский) (izumljat') spaniolă: asombrar (Español) suedeză: förvåna (Svenska), förbluffa (Svenska) turcă: șaşırtmak (Türkçe)

a rămâne profund impresionat

engleză: wonder (English), marvel (English) (at) franceză: s'étonner (Français) germană: staunen (Deutsch) greacă: εκπλήσσω (Ελληνικά) (ekplísso) italiană: meravigliarsi (Italiano) poloneză: zadziwiać (Polski)

portugheză: maravilhar-se (Português) rusă: удивляться (Русский) (udivljat'sja) spaniolă: maravillarse (Español) suedeză: häpna (Svenska), förundra (Svenska) (sig), förundras (Svenska) turcă: șaşırmak (Türkçe)

Referințe

• DEX online

Etimologie

Derivat regresiv din miră.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

1. forma de singular articulat pentru miră.

---

italiană

(Italiano)

Etimologie

Probabil din verbul mirare.

Pronunție

• AFI: /'mira/

Substantiv

mira f., mire pl.

1. țintă, obiectiv, scop
2. vedere, văz
3. (fig.) scop, țel, intenție, obiectiv

Sinonime

• 2: mirino
• 3: scopo, obiettivo, intenzione

Cuvinte derivate

• mirare
• mirato
• mirino

Cuvinte apropiate

• ammirare
• rimirare

---

portugheză

(Português)

Etimologie

Probabil din verbul mirar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mira f., miras pl.

1. vedere, văz
2. obiectiv, scop
3. țintă, țel
4. miră

Sinonime

• 2: pontaria

Cuvinte derivate

cuvinte derivate

mirábil mirada miradela miradoiro mirador miradouro mira-falante mirafra mira-lua miramar miramento

mira-muda mirante mirantego mirão mira-olho miraonde mira-ovo mirar mirária mirável

Locuțiuni

• à mira de
• ter em mira

---

spaniolă

(Español)

Etimologie

Probabil din verbul mirar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mira f., miras pl.

1. țintă, țel
2. scop, intenție, obiectiv

Cuvinte derivate

• mirada
• mirador
• mirilla
• mirón