mira

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Variante de scriere Vezi și : miră

română

Etimologie

Din franceză mirer.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
se mira
Infinitiv a se mira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
mă mirez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să se mireze
Participiu mirat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (franțuzism înv.) a se privi în sau ca într-o oglindă.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Etimologie

Din latină mirāre, formă vulgară în loc de mirāri.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) mira
Infinitiv a (se) mira
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) mir
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) mire
Participiu mirat
Conjugare I
  1. (v.refl. și tranz.) a fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri.
    mir ce-mi spui; să nu te miri dacă...
  2. (v.refl.) a-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația.
  3. (v.refl.) a nu-și da seama, a se întreba.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Paronime

Expresii

  • (refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent)
  • Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată
  • Te miri unde = cine știe unde, undeva
  • Te miri cum = nu se știe cum, fără voie
  • Mă miram eu să nu... = eram sigur că...
  • Mă miram eu să... = eram sigur că nu...
  • Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să...


Traduceri

Referințe

Etimologie

Derivat regresiv din miră.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru miră.





italiană

(italiano)

Etimologie

Probabil din verbul mirare.

Pronunție


Substantiv

mira f., mire pl.

  1. țintă, obiectiv, scop
  2. vedere, văz
  3. (fig.) scop, țel, intenție, obiectiv

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate





portugheză

(português)

Etimologie

Probabil din verbul mirar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mira f., miras pl.

  1. vedere, văz
  2. obiectiv, scop
  3. țintă, țel
  4. miră

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni





spaniolă

(español)

Etimologie

Probabil din verbul mirar.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

mira f., miras pl.

  1. țintă, țel
  2. scop, intenție, obiectiv

Cuvinte derivate