mirare

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din verbul a (se) mira.

Pronunție

  • AFI: /mi'ra.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mirare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mirare mirări
Articulat mirarea mirările
Dativ-Genitiv mirării mirărilor
Vocativ ' '
  1. faptul de a (se) mira.
  2. nedumerire; surprindere.
    L-a cuprins mirarea.
  3. (înv.) admirație.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

  • N-ar fi de mirare să... = e posibil să..., ne putem aștepta să...
  • (pop.) A-i fi cuiva de(-a) mirare(a) = a fi nedumerit, surprins, a se mira


Traduceri

Referințe