miraz

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din turcă mirās.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
miraz
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miraz mirazuri
Articulat mirazul mirazurile
Genitiv-Dativ mirazului mirazurilor
Vocativ mirazule mirazurilor
  1. (înv. și reg.) moștenire (lăsată sau primită).


Traduceri

Etimologie

Confer a mira.

Substantiv


Declinarea substantivului
miraz
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miraz mirazuri
Articulat mirazul mirazurile
Genitiv-Dativ mirazului mirazurilor
Vocativ mirazule mirazurilor
  1. (reg.) lucru care produce mirare; minunăție.


Traduceri

Anagrame

Referințe