mireasmă
română
Etimologie
Din neogreacă μύρισμα (mýrisma), în parte prin intermediul slavă mirizma.
Pronunție
- AFI: /miˈre̯as.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mireasmă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mireasmă | miresme |
| Articulat | mireasma | miresmele |
| Genitiv-Dativ | miresmei | miresmelor |
| Vocativ | ' | ' |
- miros plăcut, pătrunzător; parfum; aromă.
Traduceri
Traduceri