moștenitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a moșteni + sufixul -tor.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
moștenitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ moștenitor moștenitori
Articulat moștenitorul moștenitorii
Dativ-Genitiv moștenitorului moștenitorilor
Vocativ moștenitorule moștenitorilor
  1. persoană care moștenește bunuri materiale sau care devine, prin succesiune, beneficiarul unui drept; persoană care urmează pe cineva într-un post, într-o demnitate; succesor, urmaș.
  2. fiu, copil (în raport cu părinții săi).

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe