moartă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din mort.

Pronunție

  • AFI: /'mo̯ar.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
moartă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ moartă moarte
Articulat moarta moartele
Genitiv-Dativ moartei moartelor
Vocativ moarto moartelor
  1. persoană care a murit, defunctă, decedată; trupul neînsuflețit al unei persoane așezat în coșciug sau înmormântat.


Traduceri

Anagrame

Referințe