mobilitate
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză mobilité.
Pronunție
- AFI: /mo.bi.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului mobilitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mobilitate | mobilități |
| Articulat | mobilitatea | mobilitățile |
| Dativ-Genitiv | mobilității | mobilităților |
| Vocativ | ' | ' |
- caracter mobil; motricitate.
Traduceri
Traduceri
