monarhie
română
Etimologie
Din neogreacă monarhia.
Pronunție
- AFI: /mo.narˈhi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului monarhie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monarhie | monarhii |
| Articulat | monarhia | monarhiile |
| Genitiv-Dativ | monarhiei | monarhiilor |
| Vocativ | ' | ' |
- formă de guvernământ în care puterea politică supremă aparține unui monarh; regalitate; regalism.
- stat guvernat de un monarh; regat.
Traduceri
Traduceri