monism
română
Etimologie
Din franceză monisme.
Pronunție
- AFI: /mo'nism/
Substantiv
| Declinarea substantivului monism | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monism | invariabil |
| Articulat | monismul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | monismului | invariabil |
| Vocativ | monismule | invariabil |
- concepție filosofică potrivit căreia la baza tuturor fenomenelor lumii s-ar afla un singur principiu, fie material, fie spiritual; (p.gener.) orice concepție care explică printr-un singur principiu multitudinea fenomenelor dintr-un domeniu determinat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online