monoftonga

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză monophtonguer.

Pronunție

  • AFI: /mo.nof.ton'ga/


Verb


Conjugarea verbului
(se) monoftonga
Infinitiv a (se) monoftonga
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) monoftonghez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) monoftongheze
Participiu monoftongat
Conjugare I
  1. (v.refl.) (despre diftongi) a se reduce la o singură vocală.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe