monopol
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din germană Monopol.
Pronunţie
Substantiv
| Declinarea substantivului monopol |
||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monopol | monopoluri |
| Articulat | monopolul | monopolurile |
| Dativ-Genitiv | monopolului | monopolurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- drept exclusiv; privilegiu special.
- mare întreprindere sau asociaţie de întreprinderi care concentrează producţia şi desfacerea produselor industriale cu scopul stabilirii unor preţuri mari şi al obţinerii unor profituri ridicate.
Traduceri
Traduceri
