monsenior
română
Etimologie
Din franceză monseigneur.
Pronunție
- AFI: /mon.se.ni'or/
Substantiv
| Declinarea substantivului monsenior | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monsenior | monseniori |
| Articulat | monseniorul | monseniorii |
| Genitiv-Dativ | monseniorului | monseniorilor |
| Vocativ | monseniorule | monseniorilor |
- titlu care se dădea în Occident principilor din familiile dominatoare, cardinalilor și altor prelați; persoană care are unul dintre aceste titluri.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online