moralism

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză moralisme.

Pronunție

  • AFI: /mo.ra'lism/


Substantiv


Declinarea substantivului
moralism
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ moralism invariabil
Articulat moralismul invariabil
Genitiv-Dativ moralismului invariabil
Vocativ moralismule invariabil
  1. (rar) predominare a moralei într-o doctrină (filozofică).


Traduceri

Referințe