moralitate
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din latină moralitas ~atis.
Pronunție
- AFI: /mo.ra.li'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului moralitate |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | moralitate | ' |
| Articulat | moralitatea | ' |
| Dativ-Genitiv | moralității | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- caracter a ceea ce este moral; comportare conformă cu principiile moralei.
Traduceri
Traduceri
