morfologie
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză morphologie.
Pronunție
- AFI: /mor.fo.lo'ʤi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului morfologie |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | morfologie | ' |
| Articulat | morfologia | ' |
| Dativ-Genitiv | morfologiei | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- ramură a biologiei care se ocupă cu studiul formei și structurii organismelor vii, cu legile apariției și dezvoltării lor.
- parte a gramaticii care se ocupă cu studiul regulilor de modificare a formei cuvintelor.
Traduceri
Traduceri
