motiv

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză motif.

Pronunție

  • AFI: /mo'tiv/


Substantiv


Declinarea substantivului
motiv
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ motiv motive
Articulat motivul motivele
Dativ-Genitiv motivului motivelor
Vocativ ' '
  1. fenomen care provoacă sau care determină apariția efectului; pricină; cauză; temei.
  2. cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul scop al unei acțiuni; pretext; prilej.
  3. frază sau pasaj care formează desenul melodic sau ritmic al unei compoziții muzicale; temă.
  4. element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură.
  5. idee de bază într-o operă literară.


Traduceri