mouth

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie mouth, care provine din engleza veche mūþ < proto-germanică *munþaz.

Pronunție

  • AFI: /maʊθ/


Substantiv

mouth, pl. mouths

  1. (anat.) gură
    "Open your mouth and say 'aah'," directed the doctor.
  2. (p. ext.) gură de vărsare (canal, râu etc.)
    The mouth of the river is a good place to go birdwatching in spring and autumn.
  3. (p. ext.) gură, orificiu, deschizătură
    The mouth of a cave.
  4. (argou) limbut, vorbăreț, guraliv, flecar, locvace
    My kid sister is a real mouth; she never shuts up.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Etimologie

Confer mouth.

Pronunție

  • AFI: /maʊð/


Verb


Conjugarea verbului
to mouth
Infinitiv to mouth
Prezent simplu
pers. 3 sg.
mouths
Trecut simplu mouthed
Participiu trecut mouthed
Participiu prezent mouthing
  1. a vorbi despre ceva
    He mouthed his opinions on the subject at the meeting.
  2. a sufla (cuvinte)
    The prompter mouthed the words to the actor, who had forgotten them.
  3. a lua în gură, a pune în gură
    The fish mouthed the lure, but didn't bite.

Referințe