muștrului

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din mustru + sufixul -ului.

Pronunție

  • AFI: /muʃ.tru.lu'i/


Verb


Conjugarea verbului
muștrului
Infinitiv a muștrului
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
muștruluiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să muștruluiască
Participiu muștruluit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv.) a deprinde soldații cu exercițiul militar; a instrui.
  2. (v.tranz.) (p.ext.) a instrui, a învăța cu asprime; a struni.
  3. (v.tranz.) (fam.) a mustra, a dojeni, a certa; a bate.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe