mucenică
română
Etimologie
Din mucenic.
Pronunție
- AFI: /mu.ʧe'ni.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mucenică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mucenică | mucenice |
| Articulat | mucenica | mucenicele |
| Genitiv-Dativ | mucenicei | mucenicelor |
| Vocativ | mucenico | mucenicelor |
- martiră din primele timpuri ale creștinismului; (p.gener.) persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online