muncă

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare
Wikipedia
Wikipedia are un articol despre
muncă

română

Etimologie

Din slavă (veche) monka.

Pronunție

  • AFI: /'mun.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
muncă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muncă munci
Articulat munca muncile
Dativ-Genitiv muncii muncilor
Vocativ muncă muncilor
  1. activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale.
  2. (la pl.) lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole.
  3. (concr.) folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câștig, profit.
  4. efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație, îndeletnicire.
  5. (înv. și pop.; la pl.) torturi, cazne.
  6. durere, suferință (fizică sau morală); chin.
  7. (spec.) (sens curent; la pl.) durerile nașterii.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe