muncel

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină monticellus.

Pronunție

  • AFI: /mun'ʧel/


Substantiv


Declinarea substantivului
muncel
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muncel muncele
Articulat muncelul muncelele
Genitiv-Dativ muncelului muncelelor
Vocativ ' '
  1. munte de înălțime mică, care face parte din treapta cea mai de jos a unui lanț muntos.


Traduceri