muncel
română
Etimologie
Din latină monticellus.
Pronunție
- AFI: /mun'ʧel/
Substantiv
Declinarea substantivului muncel | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | muncel | muncele |
Articulat | muncelul | muncelele |
Genitiv-Dativ | muncelului | muncelelor |
Vocativ | ' | ' |
- munte de înălțime mică, care face parte din treapta cea mai de jos a unui lanț muntos.
Traduceri
Traduceri